" Dragostea pentru carte si informatie nu trebuie sa dispara ! "

Informaţia este singura modalitate care ne ajută să ne dezvoltăm armonios, ea poate fi culeasa din nenumărate surse, una din aceste surse fiind şi biblioteca. Născut odată cu cartea , termenul de " biblioteca" are înţelesul, pe de o parte, de colecţie organizată, publică sau particulară, de cărţi, manuscrise şi alte documente, iar pe de altă parte, de instituţie de cultură, în care se adună cărţi, reviste, manuscrise etc. pe care le conservă şi le organizează pentru a le pune la dispoziţia cititorilor, în scopul lecturării şi studiului.

Biblioteca publică, în speţă cea comunală, trebuie să definească un loc propriu şi bine structurat în cadrul instituţionalizat al comunităţii în care îsi desfăşoară activitatea, cât şi în ansamblul cultural, educaţional, la nivel local şi naţional.


Deschisă în mod democratic oricărui cetăţean, biblioteca publică aparţine comunităţii, deci tuturor, de aceea trebuie să îsi îndeplinească misiunile pentru care a fost înfiinţată, referitoare la informatizare, educaţie şi cultură.

Comuna Valeni, jud. Neamt

Tinînd cont de una dintre aceste misiuni, vă descriem în câteva rânduri comuna Văleni, comună reînfiinţată în luna februarie 2004, după nenumărate " aventuri " istorice.
Situată la 45 km. de localitatea Piatra Neamţ şi la 25 km de oraşul Roman cuprinde în componenţa sa patru sate: Văleni, Moreni, David şi Munteni, înşirate pe terasa din dreapta a râului Moldova.

Prima atestare a satului Văleni apare într-un act de schimb între postelnicul Cozma Şarpe şi Jursa din Tucep, datat 14 aprilie 1506, act în care satul apare cu numele de Schiai, ,,de pe vremea bunului domn Alexandru”, la începutul secolului al XV-lea, dacă nu şi mai înainte.
Tot pe vremea lui Cozma Şarpe, 1519, a fost ctitorită şi Biserica Ortodoxă Valeni, ce fiinţează şi astăzi, care este declarată monument istoric.

Inscripţia de la intrare: --,,Cu vrerea şi ajutorul Domnului Dumnezeu, eu robul lui Dumnezeu, dumnealui Cozma Şarpe, postelnic, a zidit acest hram la curtea din Schiai, întru numele Sfinţilor Patruzeci de Mucenici din Sevastia, pe vremea bine-credinciosului domn Io Ştefan Voievod şi s-a zidit la 7027 (1519) luna lui mart 30, şi s-a săvîrsit în acelaşi an luna iunie 22”--, este şi ea o dovadă a vechimii satului.

În anii1878-1879 s-a construit de către Ecaterina Văleanca - proprietara moşiei - un zid de incintă în jurul bisericii, cu o clopotniţă masivă deasupra intrării, conferind ansamblului aspectul unei mănăstiri întărite. Clopotele acesteia sunt vestite pentru rezonanţa şi sunetul lor clar.



În aceeaşi perioadă se construieşte Conacul familiei Stârcea. Valoarea întregului ansamblu creşte şi prin amenajarea Parcului Dendrologic din apropiere, care mai păstrează încă unele specii rare de arbori, cum ar fi: arborele - lalea, gingko biloba, acaju, arborele de cafea, platani, pini si numeroase specii de arbuşti, mulţi uimind prin forma trunchiurilor lor.

Satul şi-a continuat dezvoltarea de-a lungul perioadelor istorice până în anul 1968, când conducerea ţării a trecut la o nouă organizare administrativ-teritorială, desfiinţindu-se regiunile şi raioanele şi înfiinţindu-se judeţele. Prin noua organizare comuna Văleni se desfiinţează, iar satele trec în componenţa comunei Boteşti. După 1989, odată cu căderea regimului comunist, a fost luată în calcul şi problema reînfiinţării fostelor comune, astfel s-a ajuns ca, în anul 2004, comuna Văleni să fie iarăşi de sine stătătoare.







O mare importanţă s-a dat şi dezvoltării culturii pe plan local, prin infiinţarea Bibliotecii Comunale Valeni, căreia i s- a gasit şi amenajat un spaţiu corespunzător in complexul Căminului Cultural. Aici cetatenii pot găsi, pe lângă carte, activităţi culturale şi informaţii de orice gen, ea funcţionînd ca un centru de informaţie comunitară.

,, Biblioteca, cititul , cartea, informarea nu reprezintă punctul final în educarea omului, ci doar paşi spre cultură, puncte de plecare, baze de lansare, popasul, răgazul omului care are ceva de făcut în lume, până la un nou avănt, consultindu-se cu alţii prin cărţi, pentru măreţul dialog al omului cu lumea, cu viaţa, cu natura, dialog care se numeşte acţiune şi prin care omul nu numai că explică ci şi transformă lumea. ”(O. Neamţu )